Why do we have such a small number of fintechs in Romania?

Before Easter, I had the honor to be invited to the “Irish Fintech Goes East,” a webinar organized by Enterprise Ireland, the Government agency in Ireland responsible for supporting Irish businesses, including hundreds of fintechs.

During the webinar, some of the panelists from CEE presented insights and reports about their local fintech landscapes, with key numbers and the advantages of doing fintech in the respective markets.

So I thought about Romania’s competitive advantage on the European fintech stage. Unfortunately, I couldn’t find enough resources to share with the Irish interested parties, besides our Fintech Map, where you could find quite a small number of fintechs.

By comparison, Lithuania has 230 fintechs, with startups in the payments sector being the largest segment, while in Poland operates around 250 fintechs.

Then I asked myself what other countries are doing better so the fintech vertical flourishes with hundreds of startups.

I think I had at least three answers, but I hope to challenge my findings and add more reasons to stress the need and raise the debate to higher levels.

The state and government agencies are absent or don’t know how to sell Romania as a place to incorporate a fintech

A telltale sign of the state’s engagement in the sector is the lack of promoting websites like “Invest in…” or “How to do Fintech in…”, which are part of the strategies through which other countries are seducing investors or founders to incorporate their startups.

Building a vibrant startup landscape by leveraging marketing and brand strategies is not a short-term effort. However, the results will be seen in the economy through foreign direct investments (FDI) and more revenues to the state’s budget from the financial services.

For example, the Baltics have an excellent and organized infrastructure to promote investments in their economies.

Lithuania has the Invest Lithuania website, an insight-rich platform that answers investors’ inquires; Poland has a 72-page report on “How to do fintech,” while Estonia also has an “Invest in Estonia” website and the e-Estonia platform.

Few bankers decide to leave the corporate world and start fintechs in Romania

Although a finance background is not a must-have in fintech, the total number of startups offering financial services might be influenced by the low number of bankers that decide to take the leap of faith and start a fintech.

After some success stories of the Romanian startup scene, like the 40 billion IPO of UiPath or the CEE rising star Fintech OS that aims to become a unicorn, the future looks promising. Apart from the stories in prime time, the UiPaths of Romania could help others take more risks and venture into the startup world.

Leaving the cozy corporate job can bring anxiety, but also a high reward if the fintech reaches hundred of millions in valuation.

Fintechs in Romania are scarce due to regulation too! 

I thought about not being so harsh on this point, but in the last months, some of the fintech founders I’ve met told me that being authorized in Romania by the National Bank is a tedious process, and it takes up to 1 year and costs ten of thousands of euros.

I know at least five fintechs either in the process of getting their TPP (third party providers) license or thinking of applying for AISP or PISP status.

This process is complex and quite a burden for young fintechs who have to validate their use cases and first get some tractions to raise money from the investors.

Looking at 9-12 months of ping-pong with the NBR, a 1,000-page file, and maybe 50k EUR in advisory fees and other legal costs is undoubtedly discouraging for startup founders.

These high set-up costs and the barriers to entry in the payment industry will lead wannabe entrepreneurs to e-commerce or retail businesses rather than the fintech space.

By contrast, Lithuania introduced in 2017 a new bank license called the Specialized Bank License, the so-called light banking license to offer perfect conditions to incorporate a European bank at low costs.

By the way, the powerful tagline on Invest in Lithuania website is “The EU entry-point for your fintech.”

The state of NFC payments in Romania: what mobile payment solutions do banks & fintechs provide?

The first full-fledged mobile payment solution was launched in Romania in 2018. BT Pay, delivered in January 2018 by Banca Transilvania, is an Android digital wallet that allows BT clients to enroll their cards in the app and pay with the smartphones via NFC. 

Being the first to land a digital wallet and taking advantage of the leading position in the Romanian banking system, BT Pay reached over 1 million people to date.

Another milestone in the mobile payment journey was the introduction of Apple Pay, in June 2019. Seven financial institutions joined in the first phase and started offering the mobile payment solution on Apple devices.

Finally, in November 2020, Google Pay came into Romania and struck a deal with 7 banks and fintechs. 

Samsung Pay, one of the global digital wallets, is yet to launch its solution in Romania, even though the Korean tech giant is the local and global smartphone leader.

What’s the bigger picture in the mobile payment market?

While waiting for Apple Pay and Google Pay, some banks and fintechs developed their own Android digital wallets. Because of this, Google Pay might have a lower adoption rate in Romania. 

Banks like ING or Banca Transilvania could nudge users to choose ING Pay or BT Pay, yet this will not be an official strategy. 

Also, 8 banks and fintechs offer mobile payment solutions on wearables (Fitbit or Garmin). Though few users demand wearable payments, I think the complete offer is a sign of status in the digital banking rankings. 

And having all four global mobile payment solutions (Apple, Google, Garmin & Fitbit) is possible regardless of background. Looking at CEC Bank (a state-owned bank) and Orange Money (a local non-bank financial institution backed by Orange), I could say that where’s a will, there’s a way.

Check out what mobile payment solutions banks & fintechs have to offer in 2021.

mobile payment solutions in Romania

 

When’s the right time to deliver the bitter pill of financial education

We humans hardly change our behavior just by being told to. Let’s be frank about it. 

We know our bad habits, our vices, but we won’t take action until the doctor tells us we are sick.

The same applies to addictions, binge shopping, or financial education.

We know it would be good to learn more about money management or debt, but we prefer to skip the lessons.

In the last years, financial institutions invested a lot in financial education programs. 

But during a recent research with Volt’s team, I noticed something. The financial institutions miss the ideal moment to deliver the financial education pill.

One of the sweet spots is when they have to reject a client’s application for a loan or credit card.

It’s the lack of financial education that most likely led to this outcome because of the client’s indebtedness or overspending habit.

But the bank won’t tell him this truth. This foot in the client’s arse can become the first financial education lesson.

And the unhappy client could be more prone to take upon himself and upon his bad money habits because he has just been refused.

Unfortunately, financial institutions are blunt and poor on inspiration. Banks and non-bank financial institutions don’t even provide a reason for turning him down.

They just text him the message that his loan wasn’t approved or he’s not qualified for a credit card.

I see this as a missed opportunity to give the first bitter pill of the financial education treatment.

How can you train creative thinking? Start with “One + One = Three!”

For years I thought that creativity is an innate trait. You either have it, or you don’t.  

Till I discovered Dave Trott and read or listen to 4 of his books

Winston Churchill summarized creativity in a quote: “We have no money, we shall have to think.” So, creative thinking is finding new ways to solve a problem with limited resources.

And let me tell you an example of pure creativity. One of the gems you’ll discover by reading Dave’s books.

Some years later, in the Arctic, the activist had a big problem. Hunters were killing thousands of seal pups for their pelts. It was impossible to defend the puppies or fight the seal hunters. 

With limited resources, the activists had to find a solution. The brief was to prevent the baby seals from being killed. 

The first thought was to oppose the hunters, but activists thought outside the box and went upstream of the brief. 

They find a different answer. It was to spray cans of paint on every seal pup, ruining the pelt. Thus, the hunters had no point in killing the seals because they couldn’t sell their pelts. 

But how do you do creative thinking? 

 

Steve Jobs said that any new idea is nothing more than a new combination of old elements. And creative thinking is the ability to see combinations between the old elements. 

Those who do that are good because they have more experiences or thought more of that experiences than other people.

“They are better at connecting the dots because they have more dots to connect.” 

It’s what Dave Trott has been doing in all of his books. It shows us lots of experiences so we could set up relationships between dots.  

He wrote a series of unrelated stories of unconventional thinking from the history of everything. 

In One + One = Three, he paints stories like Scrabble’s invention, the branding experiences of Bank of Italy, which became Bank of America, and eventually launched the Visa card, or the story of the gypsy who lost two fingers and then reinvented jazz. 

One lecture is about the young David Bowie, who collected and listened to countless records, including weird kinds of music, like Japanese music, men playing with spoons, opera, or even whale songs. Because he knew that these experiences would add up and someday help him create new and unique tones. 

As Bowie or Jobs shows us, the creative sorts are curious and experience everything. Someday they will connect those experiences and give birth to a masterpiece.

 

Ecuația cardului de credit Orange Money, un hibrid unic în piață. Poate deveni un produs profitabil?

Săptămâna trecută, cardul de credit Orange Money a fost lansat, având ca principal beneficiu cashback-ul, care a luat forma unor extra-opțiuni, asa cum era de asteptat pentru un fintech controlat de un operator telecom. 

 

Cashback oferă multe alte bănci pe cardurile de credit si nu doar, dar în cazul Orange Money ecuația se schimbă puțin. Pe lângă pachetul de bază (de 4 lei/lună), ce oferă casback 3%, 12 rate fără dobândă si extra puncte Thank You pentru abonatii Orange si în cazul plăților către Orange, extra-opțiunile sunt ceva nou pentru piața românească.    

 

Prima si cea mai interesantă extra-opțiune (deocamdată) este pachetul pachetul Extra Save, cu 7% cashback la orice supermarket din țară si străinătate. Practic, dacă plătesti lunar peste 714 lei la supermarketuri si ai extra-opțiunea activă (care costă 20 de lei) vei face cashback de 50 de lei. Iar acesta este plafonul lunar. Mai mult nu poți face din cashback la supermarket, ci doar din plățile către Orange.    

 

Însă, pe net, poți fi mai câștigat cu 26 de lei (50 lei obținuți din cashback minus 4 lei comisionul de administrare al pachetului de bază, minus 20 de lei comisionul extra-optiunii). Este simplu si aproape imposibil să nu faci acest profit net.    

În general, oricine are un salariu de peste 2.500 de lei (mai jos despre venitul minim impus de Orange Money) cheltuieste doar pe alimente la supermarket mult mai mult decât 714 lei. E un “no brainer” si este unul dintre puținele carduri din România prin care faci profit din cashback fără să fii forțat să alegi un comerciant sau altul la care să faci shopping.   Cât câstigă însă Orange Money din ecuația cardului de credit?   

 

Mai jos am creat un P&L mult simplificat pentru a observa că business-ul cardurilor de credit este unul dificil si băncile sau fintech-urile care fac profit trebuie să se bazeze pe volum sau pe faptul că mulți clienți nu vor rambursa la timp si vor fi taxați cu o dobândă care, pe medie, este între 25 si 30%.    

 

Venituri:  

  •  comisioanele de administrare; pachetul de bază și cel Extra Save aduc 24 de lei în conturile Orange Money, in timp ce pachetul Extra Travel generează încă 30 de lei din comisionul de administrare.   

 

Cele trei pachete înseamnă 54 de lei, pentru că extraopțiunile pot fi activate în acelasi timp. Acum poate nu este cazul de călătorii în străinătate, dar pachetul Extra Travel îți oferă 7% înapoi în cont si la plata cheltuielilor de călătorie în țară.

 

  •  comisionul de interchange; acesta este reglementat la 0,3% în cazul cardurilor de credit si înseamnă foarte puțin chiar și la sume mari cheltuite de clienți. De aceea banking-ul este un business de volum.   

 

În cazul Orange Money, dacă un client plăteste fix 714 lei pentru a obtine cashback-ul maxim la supermarket-uri, veniturile din interchange ale fintech-ului sunt de doar 2,14 lei (aproape 26 de lei pe an).   

 

  • veniturile din dobânzi; Desigur, prea puțini clienți vor face cheltuieli doar de 714 lei. Multi vor continua să plătească cu cardul de credit, generând interchange pentru emitent sau nu vor rambursa la timp creditul, în cele 46 de zile cât este perioada de gratie a cardului Orange Money, si vor începe să plătească dobândă, care este de 25% pe an.    

 

Costuri:   

  • cashback-ul instant; cum am zis, pentru fiecare pachet de extra-optiuni de care un client profită la maximum Orange Money va plăti un cashback de 50 de lei la Extra Save si 100 de lei la Extra Travel. 

 

  • Costul de emitere al cardului; desi este un simplu plastic cu chip, fiecare card contactless are un cost de emitere, care nu este chiar mic. Am estimat un 2-3 euro/per card dacă luam în calcul si welcome pack-ul (cutia în care vine cardul). Costul de emitere se amortizează pe durata de valabilitate a cardului, care în cazul Orange Money este destul de mare, de 5 ani. 

 

  • costurile de infrastructură; acestea nu sunt vizibile pentru client, dar un emitent de carduri plăteste diferite comisioane procentuale sau fixe către alti actori din ecosistem, de la schemele de plăți la procesatorii de carduri si plăti. 

 

  • costul riscului; Nu în ultimul rând, orice bancă trebuie să ia în calcul costul riscului, mai exact pierderile cauzate de clienții rău-platnici. Un card de credit funționează precum un împrumut de nevoi personale, pentru că banca disbursează pe card un credit pe care consumatorul îl are mereu la dispoziție. Și, ca orice credit, există o rată de default, pe care banca o trece la costuri în P&L.  


Ochiometric, un card de credit cu instant cashback nu este un produs profitabil dacă clienții nu îl folosesc intensiv. În cazul Orange Money un client ar trebui să plătească cu cardul de credit peste 8.667 lei pe lună pentru ca fintech-ul să recupereze din interchange cashback-ul acordat la pachetul Extra Save.    

 

Totusi, un client adus în ecosistemul Orange va genera si alte venituri pe termen lung, atât pentru operatorul telecom, cât si pentru fintech. De exemplu, Orange Money va aborda în curând si creditarea digitală (după cum a povestit Haris Hanif în interviul pentru Wall-Street.ro), iar pe credite se face business serios în banking.     

 

Este greu să calculezi un Customer Lifetime Value, dar sunt convins că Orange Money si băncile estimează destul de bine un astfel de indicator, pentru a prezice profitul net asociat întregii relații pe care o vor avea cu clientul.

Cardul de credit Orange Money: există puncte slabe în business case?   

 

  • venitul minim pentru a obține cardul de credit este de 2.500 lei 

Pe business case să atragi clienți cu dare de mână poate fi un plus, pentru că acestia cheltuie mai mult si au tendința să folosească carduri când fac shopping, inclusiv carduri de credit. 

 

Dar, aceasta este o armă cu 2 tăisuri: clienții (mai) înstăriți stiu cum funcționează un card de credit si cum să evite plata dobânzii. Cei mai mulți vor roti banii de pe un card pe altul pentru a evita plata dobânzii.  În plus, din start, jumătate dintre românii angajați cu contracte de muncă vor fi descalificați, pentru că – potrivit declarațiilor făcute recent de sindicalisti – jumătate din contractele de muncă înregistrate în Revisal sunt cu salarii nete mai mici de 1.600 lei.  

 

  •  cum abordezi freelancerii care nu obtin salarii?

Problema veniturilor recurente care trebuie să fie în general din salarii pentru a obține un card de credit sau împrumut este una generală în banking. Aici nu mă pot pronunța în cazul cardului Orange Money, pentru că nu am aplicat pentru el, da în general toate băncile evită să emită carduri de credit sau credite freelancerilor, patronilor care trăiesc doar din dividende sau prestatorilor de servicii care nu obtin venituri din salarii. 

 

La nivel strategic, eu cred că aceasta este o slăbiciune pentru tot sistemul bancar si mai ales pentru fintech-uri, care ar trebui să fie mai flexibile, nu să adopte vechile politici de risc ale băncilor (mai ales când nu esti reglementat ca o bancă).   

 

La nivel global, trendul este clar si estimările arată că până în 2030 circa 50% din forța de muncă va fi reprezentată din freelanceri, nomazi digitali în general. Cum îi servisezi pe acestia? Presupui din start că nu vor avea nevoie de un card de credit? Atunci nu vei face decât să îi împingi în brațele startup-urilor de tipul buy-now pay-later.    

 

Think about it, fintechs! Cu o politică adecvată (dar diferită) de risc, această clasă de clienți este o oportunitate imensă pe termen mediu si lung.

 

Cum să cumperi euro ieftin fără să mergi la casa de schimb: ce opțiuni digitale ai în 2021?

În mai 2018, Revolut se lansa oficial în România, iar clienții băncilor locale începeau să folosească aplicația în special pentru a cumpăra ieftin euro si alte valute, iar cardul era utilizat în mod special în vacanțe si deplasările în afara țării. 

 La momentul respectiv era cel mai important diferențiator si, deloc întâmplător, Fintech-ul britanic a ajuns rapid (in mai puțin de 3 ani) la 1,3 milioane de clienți în România. Astăzi însă, atât băncile, dar si alte Fintech-uri, oferă cotații convenabile pentru a cumpăra euro si alte valute. 

 Am făcut însă un experiment, la început de 2021, si am tranzacționat luni, 11 ianuarie, câteva sute de euro pentru a-mi plăti rata. Am verificat de asemenea în aplicațiile mai multor bănci la care am conturi cotațiile Euro/RON în jurul orei 13:45. 

 Cursul BNR anunțat în 11 ianuarie a fost de 4,8709 lei/euro, asa că am pornit de la această referință. 

 La băncile care au happy hour, un interval în care poți schimba o sumă limitată chiar la cursul BNR, lucrurile au fost clare. UniCredit Bank are Happy Hour zilnic între 13:15 si 14:15 și îți permite să schimbi maximum 1000 euro la cursul oficial. 

 Raiffeisen Bank are o opțiune similară, Smart Hour, doar că între 10:00 si 11:00, iar suma maximă pe care poți să o schimbi la cursul BNR este de 1500 euro.

 De asemenea, am tranzacționat si prin Revolut si Orange Money, iar diferențele față de cursul BNR au fost relativ mici, după cum arăt în imaginea de mai jos.  


cum să cumperi euro ieftin

Alte bănci însă, care nu oferă opțiuni de a cumpăra euro ieftin la cursul BNR si nici nu au micsorat spread-ul prea mult au cotat un euro la cumpărare undeva între 4,90 și 4,94 lei, o diferență de 3 până la 7 bani față de referință.

Cât am economisit din cursul de schimb la doar 300 de euro cumpărați?

Raportat la cursul BNR, când cumperi 300  de euro prin Orange Money sau Revolut ai economisi doar 1 leu față de scenariul în care faci conversia la cursul BNR. 

Atenție însă, fintech-ul deținut de Orange nu îți permite încă să deții euro, ci doar să transferi bani din contul de lei spre un alt cont de euro, în timp ce în Revolut poți stoca euro sau alte valute în portofelul digital.

Pe de altă parte, dacă as fi fost forțat să cumpăr euro la cursurile standard ale băncilor, in afara happy hour, aș fi plătit mult mai mult, cu până la 21 de lei in cazul ratei de 300 de euro si luând în calcul una dintre cele mai dezavantajoase cotații. 

Pentru sume mai mari, multiplică pe măsură si vei vedea că poți scuti sute de lei pentru câteva mii de euro tranzacționate. Desigur asta ar putea însemna să efectuezi respectivele schimburi valutare pe parcursul mai multor zile, pentru că există limite atât la happy hour, cât si în cazul transferurilor prin Orange Money si Revolut.

De ce nu toate bancile coboară cotațiile valutare cât mai aproape de cursul oficial sau cel interbancar oferind un curs dinamic?

Multe banci se bazează pe aceste venituri din tranzactionare, spread-ul între cotația la care cumpără ele euro din piață si cea la care îți vând ție fiind profitul lor. Desigur, pentru sume mai mari sau în cazul firmelor, cotațiile diferă si pot fi mai avantajoase, însă la volume foarte mari fiecare ban contează. 

Cred însă că în scurt timp toate băncile mari se vor alinia unui trend de apropiere față de cursul din timp real si ma bazez aici pe următoarele lucruri: 

  • riscul de a pierde clienți din cauza costurilor este tot mai mare, în contextul în care consumatorii sunt tot mai educați financiar si învață cum din două click-uri si câteva autentificări pot cumpăra euro mai ieftin si apoi să mute banii în contul în care au nevoie
  • majoritatea clienților ar alege fără să stea mult pe gânduri să facă banking cu o singură bancă, dacă cotațiile la schimbul valutar ar fi corecte, adică în jurul referinței BNR. O diferență de 1 ban față de referința BNR ar însemna pentru majoritatea românilor doar 3-4 lei în plus. Foarte puțini s-ar agita să treacă banii printr-un fintech sau să astepte ora potrivită pentru a schimba banii
  • probabil că băncilor le vine greu să evalueze impactul reducerii spread-ului în conversiile valutare, câtă vreme nu stiu prea bine ce fac clienții lor când au nevoie să cumpere euro sau alte valute. Cred însă că vor analiza mult mai atent ponderea clienților care au de achitat rate în euro si evită să facă aceste transferuri între conturile băncii.

 

Dispare cardul premium ca simbol al statutului în era plăților mobile?

Acum ceva ani, un card Gold însemna mai mult. Era un card premium care spunea ceva despre tine atunci când îl scoteai din portofel, pentru că era de obicei obținut doar de clienți cu un statut financiar destul de ridicat. 

 

Băncile au început însă să relaxeze criteriile pentru emiterea cardurilor Gold și atunci efectul de statut s-a diluat rapid. În România, s-a ajuns chiar la situația în care băncile livrau în baza convențiilor salariale carduri Gold pentru toți angajații marilor lanțuri de supermarketuri. 


S-au inventat alte simboluri (metale sau pietre prețioase) pentru a le oferi clienților importanți un token al statutului. Așa au apărut cardurile Platinum, Sapphire, Diamond sau cardurile Metal. 

 

Sunt produse care oferă ceva extra beneficii față de cel mai banal card, însă nu ceva wow, care să crească semnificativ calitatea vieții financiare. Însă cardurile premium sunt gândite pentru a monetiza statutul, mai precis dorința posesorilor de a-și semnala statutul.   

 

Băncile au creat prin cardurile premium și monedă socială (se vorbea despre ele), pentru că oamenii erau dornici să își fluture cardul la restaurant sau să îl expună cu mândrie la POS. Nu știu voi cum sunteți, dar pe mine mă intrigă când văd un card mai altfel în fața mea la casierie. Mă uit cu interes să văd ce bancă l-a emis. 

 

Odată cu portofelele digitale, cardul premium nu mai este vizibil. Stă ascuns în aplicație. Ca urmare, cardurile Platinum sau Metal nu îți mai conferă efectul dorit de semnalare a statutului. Sigur, telefonul mobil prin care faci plata o va face, dar pentru bănci nu contează dacă este iPhone sau Allview. 

 

Și atunci dematerializarea cardului premium poate însemna dispariția lui ca simbol al statutului? 

 

Greu de spus. Cardul nu are o istorie marcată de prea multe inovații. Este cam același produs de 70 de ani încoace. Iar evoluția cardului premium de plastic sau metal va depinde și de strategia băncilor. De cum vor regândi produsul pentru a rămâne un simbol prin care îți poți semnala statutul. Pentru că trebuie să o recunoaștem, toți facem asta. Prin carduri, obiecte, haine, gadget-uri, etc. 

 

Cât despre moneda socială, este mult mai probabil ca un client să povestească unui prieten despre cum plătește cu Apple Pay sau Google Pay decât despre cardul Gold sau Platinum pe care îl are înrolat în portofelul digital. 

 

Un brand este foarte puternic când consumatorii ajung să vorbească despre el la dozatorul de apă de la birou. Apple și Google devin acum parte a conversației în cazul plăților cu telefonul. Și mai puțin banca ce a emis cardul fără de care nu puteai face plata.

Predicții, extrapolări sau horoscop? Cum mi-au ieșit “estimările” despre fintech și digital banking din 2019

Economistul John Kenneth Galbraith avea o glumă savuroasă legată de predicții. Spunea (probabil pe la cocktail-uri) că unicul scop al prognozelor economice este acela de a-i pune într-o lumină mai bună pe astrologi. Sau vorba fizicianului Niels Bohr: “este foarte dificil să prezici, în special viitorul”.

După cum a arătat 2020, putem scoatem termenul predicții din vocabularul economiștilor sau investitorilor. Să pariezi astăzi că economia va crește cu X procente în următorul an sau că bursele vor urca cu încă 20%, chiar dacă a început injectarea vaccinului, este ca cititul în cafea sau horoscopul de dimineață.

Poți să fii tu acel tip din zodia Taurului care va primi niște bani într-o zi, așa cum a citit Neti în stele, dar poți să te numeri printre taurii lipsiți de noroc din ziua respectivă și să plătești o amendă. 

Și atunci de ce ne mai obosim să citim predicții?

 

Recent mi-am adus aminte de un articol scris acum aproape 2 ani, despre ce urma în bankingul digital al anul 2019. Spre naivitatea mea, am folosit atunci termenul de predicții și am enumerat 10 bucăți. Trebuia însă să le numesc extrapolări. Vă spun imediat și câte așa-zise predicții au confirmat.

Prin extrapolare te poți aștepta ca pe baza datelor din prezent și a unor trend-uri curente, lucrurile să meargă într-o anumită direcție. Desigur, există lebede negre sau tehnologii care peste noapte pot să pună capat unor trenduri consolidate, dar oarecum ești ușor mai ancorat în realitate.

Mai mult, managerii fac la rândul lor niște extrapolări, având în minte bugetele pe anul viitor, planul de afaceri sau tehnologiile în care vor să investească. De aceea, citite în această cheie, unele “predicții” despre 2021 pot fi utile. Nu și ce cele care îți spun cât va fi PIB-ul sau indicele Dow Jones.

Este motivul pentru care am îndrăznit să lansăm pe final de an un raport de perspective în banking și fintech pentru 2021, denumit Future Banking Outlook. Nu pentru a prezice ce se va întâmpla în 2021, ci pentru a ști cum își calibrează bancherii și fondatorii de fintech-uri așteptările și în ce tehnologii cred. Descarcă AICI ultima versiune. 

Cum mi-a ieșit pasența din ianuarie 2019?

 

Iar acum partea savuroasă. Cât de precise au fost extrapolăriile făcute în ianuarie 2019 despre fintech-urile și băncile digitale din piață? Spuneam în 11 ianuarie 2019 că:

  • Cea mai mare bancă din piață (BT) va lansa în 2019 Neo și creditarea digitală

Noua platformă de mobile banking NeoBT a intrat ce-i drept în beta testing prin septembrie 2019, dar creditarea digitală nu a fost introdusă nici până astăzi.

  • Google va lansa serviciile financiare în Europa și Google Pay în România

Aici am dat pe lângă cu un an, Google Pay devenind disponibil prin câteva bănci mari în noiembrie 2020.

  • Apple Pay ajunge în România pe final de 2019

Am anticipat bine, dar băncile s-au mișcat foarte repede cu Apple Pay și au lansat încă din vara lui 2019.

  • ING Bank va lansa creditul 100% digital pentru non-clienți

Nu este disponibil nici astăzi.

  • BCR îl va extinde pe George cu funcția de plată și creditare digitală

Da, în august 2019 BCR introducea plățile mobile în George.

  • Revolut ajungea la 400.000 clienți la final de 2019

Aici am dat mult pe lângă în sensul că, spre final de 2019, Revolut se apropia nu de 400.000, ci de 1 milion de clienți.

  • Raiffeisen Bank lansează creditarea digitală

Da, în februarie 2019 Raiffeisen lansa Flexicreditul 100% online.

  • BRD lansează o platformă omnichannel de banking digital

Nu s-a întâmplat în 2019, ci în toamna acestui an.

  • Orange Money va emite carduri și va lansa plata cu telefonul

Ambele au avut loc în 2019.

  • Lansarea eMag Pay

Nu s-a întâmplat până astăzi. În afară de parteneriatul cu Raiffeisen pentru cardurile de credit co-branded, eMag nu a mai anunțat mișcări importante în zona serviciilor financiare.

 

Pariul Future Banking în 2021: de ce vom trece de la liniar la exponențial după un an ca nici altul?

Acum 7-8 ani, când am început să merg pe la conferințele organizate de bănci, conversațiile erau foarte diferite față de astăzi. Discuțiile erau prea tehnice, sterile uneori și cu potențial limitat ca mesajul să treacă spre marea masă de consumatori. 

 

În afară de “cât e dobânda???” și cursul de schimb, bankingul nu era interesant pentru clienți. Bancherii și economiștii se citeau între ei.

 

Lucrurile s-au schimbat pe măsură ce Fintech-ul a aparut și aici ma refer mai mult la tehnologie și mai puțin la jucătorii de tip startup care au început să concureze băncile.

 

Băncile au împrumutat mult din comportamentul companiilor tech și a fintech-urilor din piețele mature, dezvoltând produse care să fie mai ușor de înțeles de către clienți și, de ce nu, încercate precum ultimele gadget-uri.

 

La începutul acestei transformări, în urmă cu 4 ani, a apărut și conferința Future Banking, un proiect în care am fost implicat de la început și care a luat amploarea unui ecosistem media aproape complet. 

 

E greu să nu crezi că al tău copil nu va ajunge cel mai frumos și cel mai deștept, sau că nu va crește într-un an cât alții în 10. Dar m-aș concentra pe altceva. Pe potențialul de creștere a unei industrii și, în paralel, a unei conferințe care să o susțină.

 

În 1997, la IPO, o acțiune Amazon era cotată la 18 dolari. Astăzi, circa 23 de ani mai târziu, poți să cumperi Amazon cu aproape 3.300 dolari, o creștere de 183 de ori.

 

Desigur, să cumperi Amazon în ’97 și să fii convins că era un pariu bun nu era deloc ușor. Dar semințele succesului erau acolo. La IPO-ul Amazon comerțul online în Statele Unite reprezenta doar 2% din total și, în contextul Internetului, potențialul era imens. Doar de aceea a fost și nebunia dot.com. Investitorii credeau, dar nu vedeau prea departe.

 

Apoi mai era și faptul că Jeff Bezos ține foarte mult la viziunea pe termen lung. De aceea Amazon nu raporta profit, ci investea miliarde de dolari în cercetare și dezvoltare. Asta trebuia să fie un “green flag”, pentru că fondatorul nu voia să scoată bani cu orice preț din firmă și investea pentru următorii 20-30 de ani.

 

Similar, cred acum că industria fintech din România și, din nou, includ aici și băncile și startup-urile, are potențial să crească de foarte multe ori. De ce?

 

Sunt multe zone sau nișe care (mai) pot fi semnificativ explorate: de la plățile cu cardul, unde penetrarea are loc de creștere de multe ori, până la transferurile instant, creditarea online și în general orice seviciciu financiar care poate deveni instant, digital și ușor de obținut de orice consumator, chiar și de cei nebancarizați.

 

Pariul că ce este mai bun de abia acum începe pentru această industrie ne-a motivat să gândim ecosistemul Future Banking în 2021 într-un mod exponențial, nu liniar ca până acum.

 

Iată așadar ce pregătim anul viitor și, în pofida incertitudinii din business, suntem convinși că vom reuși. Ce ne recomandă? Echipa, tehnologia creată pentru a acomoda orice format de evenimente (online, hibrid sau offline) și dorința ca ecosistemul fintech românesc să devină o referință și un sinonim cu inovația, cel puțin în acest colț al Europei.

 

Revolut lucrează la plățile prin open banking, iar ING Bank este prima integrare. Dar are sens să înlocuiești top up-ul?

Încă doi jucători ar putea intra pe scena open banking-ului din România, după ce primul pas a fost făcut la final de septembrie de Banca Transilvania, cu ajutorul integratorului FinqwareBCR lansează și ea în George agregarea de conturi, probabil chiar în săptămâna ce urmează, iar Revolut lucrează la plățile prin open banking, iar ING Bank este prima integrare.

 

Partea interesantă este că Revolut permite deja și inițierea de plăți prin Open Banking, fiind un PISP (Payment Initiation Service Provider) în jargonul financiar. Dacă extinde și pe România serviciul, ar fi primul inițiator de plăți prin open banking din piața locală. Restul use case-urilor sunt pe agregare de conturi – AISP (Account Information Service Provider). 

 

Partea mai puțin grozavă la acest sistem de a plimba banii dintr-un cont în altul este că un transfer durează în teorie 1-2 zile lucrătoare. Dar realist vorbind între băncile din România, orice transfer pe care l-am inițiat dimineața, într-o zi lucrătoare, a ajuns până după-amiază indiferent de banca spre care am trimis. 

 

Cum face Revolut un trasnfer prin open banking? Destul de simplu. Nu mai este un top-up, care are la bază o plată cu cardul, ci un transfer dintr-un IBAN în altul. Iar clienții Revolut au din noiembrie IBAN-uri emise de Libra Internet Bank

 

Ca urmare, în cazul integrării cu ING, la un transfer prin open banking, Revolut va solicita cu acordul explicit al clientului să realizeze o plată din contul ING în contul IBAN pe care clientul Revolut îl are deschis la Libra. Și cum ING Bank nu este încă în sistemul de plăți instante al Transfond (doar 4 bănci sunt până acum: CEC Bank, BT, BCR și Libra Bank), transferul va funcționa ca o plată interbancară clasică, deci banii vor ajunge în 1-2 zile lucrătoare. 

 

Deja cred că te întrebi de ce ai face așa ceva când top-up-ul funcționează de minune și banii ajung instant.

 

Ei bine, ca simplu client, chiar nu ai de ce să inițiezi un astfel de transfer prin open banking. Cel puțin până când toate băncile se vor fi alăturat schemei Transfond de plăți instante.

 

Și atunci de ce ar investi Revolut și băncile în soluții de inițiere de plăți prin open banking? Răspunsul este mai complex, dar cred că sunt mai multe strategii luate în calcul și le enumăr mai jos:

 

  • Băncile vor să arate că inovează, că au devenit surferi care se ridică pe valul noilor trenduri din banking și tehnologie
  • Un transfer IBAN către IBAN în lei este mai ieftin decât un top-up, care este o plată cu cardul și este supusă comisioanelor de interchange
  • Experimentează acum pe clienții de retail cu gîndul că usecase-urile în comerțul online și în banking-ul pentru companii vor fi considerabil mai utile și profitabile decât în cazul persoanelor fizice

 

În teorie, utilitatea plăților online și offline prin open banking are mult sens, din perspectiva comisioanelor de interchange, mai ales pe cardurile corporate, unde interchange-ul nu a fost plafonat la 0,2-0,3% (cum este cazul la cardurile persoanelor fizice). 

 

În practică însă, tranziția de un sistem bine cunoscut în toate colțurile lumii, cum este plata cu cardul, la plățile interbancare inițiate într-o aplicație, este un target extrem de ambițios. Și asta pentru că promotorii plăților prin open banking vor avea de înfruntat efectul de rețea (network effect), creat în zeci de ani de Visa, Mastercard și American Express. 

 

Va fi interesant de urmărit pe termen mediu și lung această luptă între David si Goliat, dar – spre deosebire de Biblie – în business efectele de rețea (Goliat-ul în acest caz) au de obicei câștig de cauză.